De ce să nu-ți obligi copilul să-și împartă jucăriile.
Un copil X vine cu o jucărie în parc. Un altul, cu părintele din dotare lângă el, o împrumută fără măcar să ceară permisiunea. Aș putea trece peste acest aspect, deși, chiar dacă copilul este mic și crezi tu că nu înțelege mare lucru, de bun simț ar fi să îi explici că nu ne atingem de lucrurile care nu sunt ale noastre și că nu totul ni se cuvine. Aș vedea, de asemenea, la fel de normal să mergi chiar mai departe și nu doar să îi explici ci să-i impui și limite, blânde, dar ferme: “pur și simplu nu luăm ce nu ne aparține, fără să cerem permisiunea”. Dacă tu nu îi explici? Atunci cine? Poate mâine, poimâine o sa-i placă nevasta altuia și “se face stăpân pe ea”. Dar vai ! Când copilul X își vrea jucăria înapoi, mai mult decât atât începe chiar să și plângă, iar parintele celui care a împrumutat-o abuziv se roagă de puiul din dotare 10-15 minute, timp în care proprietarul jucăriei plânge, să înapoieze jucăria și el răspunde senin : Niu ! Ni...